Prezentarea principalelor caracteristici geografice (amplasament, relief, altitudine)

Amplasarea teritoriului

Teritoriul cuprins în GAL se întinde dinspre extremitatea sud-estică a judeţului Sălaj, pe teritoriul comunei Hida, traversând judeţul Cluj, pe care practic îl împarte în jumătate, şi ocupând astfel mare parte din zona limitrofă a oraşului Cluj-Napoca, fiind în același timp în proximitatea altor orașe importante precum Turda, Zalău sau chiar Dej. Grupul Asociativ Local este constituit din 9 unităţi administrativ-teritoriale aliniate într-un teritoriu de formă aproape rectilinie. Comunele Baciu şi Floreşti sunt aşezări cvasi-urbane, ele fiind treptat absorbite de spaţiul metropolitan Cluj.

Punctul forte al accesului către teritoriu este faptul că prin el trece noul sector de autostradă, A3, care momentan leagă doar Turda de Gilău, dar care la terminarea întregii lucrări, va face legătura între Ungaria, GAL şi sudul României. De asemenea, drumurile Europene E60 şi E81, aflate în stare foarte bună, străbat câteva dintre comunele GAL-ului, iar un drum naţional în stare bună (DN1G) contribuie la legătura dintre comuna Hida şi localităţile din Cluj. O parte din localităţile din teritoriu nu sunt deservite de artere importante de circulaţie, ci doar de drumuri judeţene aflate în majoritatea cazurilor într-o stare extrem de proastă. Aşchileu, Panticeu, Săvădisla, Iara și Ciurila fiind cele mai afectate de această situaţie, adică mai mult de jumătate dintre comune.

Tot la capitolul accesibilitate, teritoriul se remarcă şi prin prezenţa aeroportului din Cluj-Napoca, în imediata proximitate, dar şi cel din Tîrgu Mureş, la circa 100 de km est, astfel asigurându-se deschiderea spre celelalte ţări ale Europei.

Teritoriul cuprins în GAL se întinde pe o axă de la nord la sud în interiorul judeţului Cluj şi acoperă partea sud-estică a judeţului Sălaj. În sud, teritoriul este delimitat de către limita cu judeţul Alba. Teritoriul Grupului de Acţiune Locală se încheie în partea nordică cu comunele Hida și Panticeu. Comunele grupate în jurul municipiul Zalău, reşedinţa de judeţ a Sălajului, constituie limita nord-vestică a teritoriului cuprins în GAL, în aceeaşi zonă acţionând şi Munţii Meseşului ca o barieră naturală a teritoriului. Oraşul Cluj-Napoca formează limita estică a zonei centrale.

Condiţiile climatice variate ale zonei au creat un cadru prielnic de dezvoltare a agriculturii, aceasta constituind o ramură economică importantă, ca pondere şi importanţă în economia judeţului. Un rol important în cadrul acestui sector economic îl deţine zootehnia, dar o pondere însemnată o are şi producţia vegetală. Atât sectorul vegetal cât şi cel zootehnic traversează o perioadă de tranziţie caracterizată prin reducerea producţiei de la an la an, situaţie ce reclamă adoptarea unor măsuri care să stimuleze procesul relansării agriculturii judeţului. Importanţa dezvoltării agriculturii în zonă rezidă şi în existenţa Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară care licenţiază anual peste 2000 de absolvenţi, specialişti în toate domeniile agriculturii, aflată în imediata vecinătate a teritoriului. Totodată, tinerii absolvenţi pot reprezenta o forţă de muncă specializată care să ajute în timp la dezvoltarea cercetării în domeniul agricol, dacă activitatea lor va fi susţinută în mod corespunzător prin măsuri eficiente.

Având un patrimoniu valoros, o veche reputaţie în domeniul învăţământului şi culturii, precum şi instituţii de prestigiu, Clujul are şi în prezent o viaţă culturală şi universitară complexă. Centrul universitar Cluj-Napoca atrage tinerii absolvenţi de liceu de pe întreg teritoriul GAL, şi nu numai, mulţi dintre aceştia optând apoi pentru a se stabili în zona urbană. Una dintre cele mai cunoscute universităţi din centrul Europei este „Universitatea Babeş – Bolyai” unde predarea se face în trei limbi: română, germană şi maghiară. De asemenea, în aulele „Universităţii de Medicină şi Farmacie Iuliu Haţieganu” sunt formaţi viitori medici şi farmacişti, iar specialiştii în domeniul tehnologiei informaticii şi ingineriei provin din Universitatea Tehnică Cluj-Napoca.

Relief, altitudine

Trăsătura caracteristică a cadrului natural în care este situat GAL-ul o constituie predominanţa reliefului deluros, restul fiind constituit din relief muntos, câmpiile propriu-zise lipsind, fiind înlocuite de văi.

Singurul munte de pe teritoriul comunelor din GAL este, reprezentat de Munții Meseș, care se întind pe zona comunei Sînpaul. O zonă de munte cu care GAL-ul se învecinează la vest este și cea a Muntelui Gilău, parte din Munții Apuseni, iar trecerea prin teritoriu se face spre est, către masivul deluros Feleac – Peana prin intermediul depresiunilor Săvădisla – Hăşdate, astfel că văile Feneşului (afluent al Someşului Mic) şi Hăşdatelor (afluent al Arieşului) îndeplinesc funcţia de limită între cele două unităţi. Altitudinile maxime sunt relativ reduse faţă de celelalte sectoare ale Carpaţilor. Masivul deluros Feleac, situat în sudul oraşului Cluj, pe teritoriul comunei Ciurila, constituie o zonă de trecere între Munţii Apuseni şi Podişul Someşan, căruia de fapt îi aparţine prin cele mai multe trăsături. Este alcătuit dintr-o culme înaltă, dominată de vârfurile Feleac (756 m), Peana (833 m) şi Măgura Sălicii (872 m) situate cam pe acelaşi aliniament. Versantul nordic, în general mai abrupt, flanchează spaţiul de uluc depresionar al văii Someşului Mic, în care este situat oraşul Cluj.

În spaţiul aparţinător judeţului Cluj al Munţilor Apuseni, se încadrează şi o serie de depresiuni, în majoritatea cazurilor reduse ca suprafaţă, reprezentând importante zone de aglomerări umane. Un astfel de caz este şi depresiunea Iara, cantonată în bazinul mijlociu al râului cu acelaşi nume, care este legată, ca geneză, nu atât de fracturile tectonice locale, cât de eroziunea diferenţială, datorită unei compoziţii petrografice destul de variate. Defileul de la Surduc al văii Iara, tăiat în roci cristaline şi calcare, a impus în mare măsură maturizarea forţată a reliefului din amonte de el, contribuind astfel la lărgirea depresiunii. Cristalinul Muntelui Mare, pe de o parte, şi cordilierele de cristalin acoperite parţial de sedimente paleogene, pe de altă parte, trasează limitele vestice, nordice şi estice ale depresiunii, aceasta legându-se prin înşeuarea Prislopului de bazinul Săvădislei. Defileul de la Surduc îi deschide drum spre Arieş.

Caracteristic pentru această depresiune menţionăm eroziunea torenţială foarte activă, însoţită pe alocuri de alunecări de teren, precum şi de numeroase conuri de dejecţie, uneori foarte extinse, depuse de afluenţii mai importanţi (Valea Săliştelor, Valea Ierii, Pârâul Almaş, Valea Cacovei etc.) terasele au o frumoasă dezvoltare în cadrul depresiunii, cea mai extinsă fiind cea de 4-6 m. Pe podul teraselor sunt amplasate cele mai multe dintre localităţile din cadrul acestei unităţi.

Platforma Cluj-Borşa (platforma Someşului Mic) este cuprinsă între văile Căpuşul, Someşul Mic şi Valea Lunei, în nordul judeţului Cluj, înspre judeţul Sălaj în zona comunelor Sânpaul, Aşchileu, Panticeu. Nota caracteristică a reliefului o formează prezenţa văilor subsecvente (Căpuşul, Someşul Mic, Nadăşul, Borşa etc.). De aici, pronunţatele asimetrii de versanţi şi prezenţa a patru serii de cueste (coaste) cu vârste diferite (eocenă, oligocenă şi mediteranean I şi II). Procesele de modelare au caracter mixt şi sunt reprezentate de alunecări, prăbuşiri, eroziune torenţială etc. Porniturile masive („glimei”) se produc aproape exclusiv în zonele de apariţie superficială a orizonturilor de tufuri, mai rar gresii, răspândite totdeauna liniar. Pe valea Borşa şi valea Lunei apar nivele de terasă de 90-110 m şi 35-40 m, care se racordează cu cele ale Someşului Mic, precum şi sectoare de defilee epigenetice, tăiate în tufuri.

Dispoziţia depozitelor sarmaţiene, alcătuite din nisipuri şi gresii slab cimentate, cu frumoase concreţiuni sferoidale (concreţiuni de Feleac) şi roci semipermeabile, peste marnele impermeabile de la bază, precum şi căderea generală a stratelor au favorizat şi favorizează încă procese de alunecări. Acestea se extind aproape fără întrerupere începând de sub Măgura Sălicii până în raza comunei Aiton, unde capătă o extensiune maximă. Versantul sudic al masivului deluros este mult mai prelung şi cu pante domoale. Bariera de calcare dintre Surducul Ierii şi Tureni, pe care văile Hăşdatelor şi Turenilor (Morii) o străbat prin chei sălbatice, a favorizat sculptarea unor spaţii depresionare largi, maturizate, în care s-au grupat o serie de sate.

Comuna Hida ocupă o parte din spaţiul Depresiunii Almaş-Agrij, fiind în același timp aproape de Culmea Meseşului. Depresiunea Almaş-Agrij se include integral în limitele judeţului Sălaj şi reprezintă compartimentul vestic al Platformei Someşene sudice. Prin abrupturile şi povârnişurile care o încadrează, se individualizează net faţă de regiunile limitrofe, deşi în interiorul ei se menţin înălţimi de peste 500 de metri. În vest, Culmea Meseşului o domină cu 200-400 de metri, în est cuestele etajate oligocene şi miocene cu aproximativ 100 de metri, iar spre sud râpa festonată de obârşie  a Almaşului, care în unele locuri ajunge la câteva sute de metri de valea Crişului Repede. Depresiunea Almaş-Agrij constituie un vechi golf, umplut cu sedimente terţiare, în care s-au adâncit cele două văi paralele: Almaşul şi Agrijul. În prima fază s-a grefat Almaşul care a colectat întreaga reţea de râuri coborâtă din Culmea Meseşului, iar într-o fază ulterioară, prin captarea succesivă a afluenţilor Almaşului, s-a format cursul Agrijului. Înălţarea accentuată a Bihariei şi aria de subsidenţă locală de Jibou au determinat direcţia şi adâncirea celor două râuri, ducând în final la sculptarea a două depresiuni îngemănate, Almaş şi Agrij. Cumpăna de ape dintre cele două bazine se menţine la altitudini de peste 400 de metri (Dealul Gorganilor 421m, Dealul Căţănaş 459 m, etc.) şi prezintă numeroase înşeuări, mărturii ale remanierilor succesive ale reţelei hidrografice.

Văile principale prezintă lunci largi şi inundabile, mai ales în zonele de convergenţă a afluenţilor. Terasele Almaşului şi Agrijului sunt dispuse monolateral, păstrându-se fragmentar. Mai bine reprezentate sunt nivele de 6-10 metri şi 15-25 m. Condiţiile de relief ale depresiunii înlesnesc mult înşirarea satelor, nu numai în lungul văilor principale, dar şi a celor transversale, până spre culmile principale, pe care le străbat numeroase drumuri şi şosele.

Culmea Meseşului este inclusă aproape integral în limitele judeţului Sălaj, cu excepţia unei porţiuni restrânse din sectorul sud-vestic, care se prelungeşte în judeţul Cluj. Aceasta se prezintă ca o culme îngustă şi relativ unitară, alungită de la sud-vest spre nord-est. Ea a fost fragmentată de văile Poicu, Poniţa şi Ragu într-o serie de măguri, separate prin înşeuări relativ accentuate.

Altitudinea generală a culmii este cuprinsă între 700 şi 800 m. Înălţimile scad treptat spre extremitatea sa nord-estică, de la 960 m, în Vârful Cornii la numai 474 m în vârful Măguriţa, din preajma văii Ortelecului, de unde cristalinul dispare complet sub formaţiunile sedimentare. Contactul dintre culmea cristalină a Meseşului şi dealurile neogene se face prin denivelări  accentuate de 200-400 m, anihilate parţial prin trene de glacis cu caracter piemontan sau chiar zone piemontane veritabile.

Hidrografia

În ceea ce priveşte reţeaua hidrografică, teritoriul analizat este scăldat de cursul mai multor râuri de importanţă medie şi redusă, majoritatea acestor râuri făcând însă parte din bazinul hidrografic al Someşului, iar unul fiind afluent al Mureşului.

Astfel, în judeţul Cluj, în micro-regiunea Someş-Nadăş, râul Nadăş străbate comuna Baciu până la vărsarea în Someşul Mic. Someşul Rece se transformă în Someşul Mic, trecând înainte de intrarea în Cluj Napoca prin Floreşti. Apele râului Iara au un traseu sinuos, udând comuna Iara până la vărsarea lor în Arieş. Râul Borşa trece doar prin Aşchileu, înainte de a ajunge în Someşul Mic.

În judeţul Sălaj, comuna Hida este situată pe râul Almaş, care se varsă ulterior în Someş.

Clima

Datorită poziţiei sale, teritoriul beneficiază de un climat continental moderat, prezent cu foarte mici diferenţe în toate cele 9 comune aparţinătoare. Ca urmare, în timpul iernii predomină pătrunderile de natură maritim-polară sau maritim carpatică din nord-vest, iar vara aerul cald din sud-vest. Relieful creează diferenţieri climatice între regiunea muntoasă şi deluroasă a judeţului şi o zonare pe verticală a principalelor elemente climatice. Temperaturile medii ale anului sunt cuprinse între 3-6 °C la periferia zonei înalte, 7-9 °C în Câmpia Transilvaniei şi Podişul Someşan. În ceea ce priveşte temperaturile extreme, luna cea mai rece este februarie, iar luna cea mai caldă este în zona montană, august şi in zona deluroasă, iulie. Mediile anuale ale umezelii relative a aerului diferă în cele două zone caracteristice ale judeţului, ca urmare a deosebirilor de ordin tehnic. Comparativ cu alte regiuni ale ţării, aceste valori sunt destul de ridicate, datorită maselor de aer cald din vest. Nebulozitatea prezintă deosebiri între zona deluroasă şi cea montană, în funcţie de relief şi circulaţia atmosferică. Precipitaţiile atmosferice sunt caracterizate printr-o creştere a cantităţilor medii anuale dinspre nord-est spre sud-vest. Luna cu cea mai scăzută cantitate de precipitaţii este februarie (18-35 mm), iar în luna iunie se înregistrează cea mai mare cantitate de precipitaţii. Precipitaţiile sub formă de zăpadă cad începând cu luna octombrie în zona montană și în decada a II-a a lunii noiembrie în zona deluroasă.

Pe teritoriul sălăjean al GAL, în timpul iernii predomină invaziile de natură maritim-polară sau maritim-arctică din nord-vest, iar vara, aerul cald din sud-vest, în cadrul activităţii ciclonice nord-mediteraneene deplasate spre nord. Circulaţia maselor de aer deasupra teritoriului şi relieful, prin aspectul şi altitudinea lui creează diferenţieri climatice între principalele unităţi morfologice.

Regimul  temperaturii aerului înregistrează foarte evident aceste diferenţieri, condiţionate mai ales de altitudinea, fragmentarea şi orientarea reliefului. Mediile anuale ale temperaturilor din zona noastră de interes, mai exact al spaţiului geografic cuprins între Valea Agrijului în vest, Valea Almaşului în est, oraşul Jibou în nord şi judeţul Cluj în sud se află în intervalul 7-8oC. În depresiunile create de râurile Agrij şi Almaş temperatura medie poate înregistra peste ani chiar şi valori de 8-9oC.

Un element specific al Depresiunii Agrij-Almaş sunt inversiunile termice, fenomen prevalent în timpul iernii şi cu maxim de intensitate în luna decembrie.

În privinţa precipitaţiilor, toate localităţile cuprinse în GAL sunt situate în zone cu un nivel al precipitaţiilor mediu spre ridicat. Astfel, în toate din aceste comune, precipitaţiile au un nivel mediu cuprins între 700 şi 800 mm/an (o excepţie fiind depresiunea Agrij-Almaş, unde precipitaţiile scad sensibil sub nivelul de 700 mm/an). Situat în nord-vestul ţării, teritoriul judeţului Sălaj se găseşte în cea mai mare parte a anului sub dominarea circulaţiei zonale din vest şi nord-vest. Regimul vântului este însă influenţat de formele de relief, care modifică direcţia şi viteza lui cu toate acestea, predomină direcţiile caracteristice invaziei maselor de aer vestice. Astfel, atât în regiunea de dealuri, cât şi în cea de munte direcţiile predominante sunt nord-vestice şi vestice.

Solul

Ca urmare a condiţiilor fizico-geografice, în repartiţia principalelor tipuri de sol în judeţul Sălaj, se constată o slabă zonalitate verticală. De asemenea, datorită condiţiilor de solificare relativ uniforme, în Sălaj se întâlnesc aproape exclusiv soluri silvestre din seria solurilor brune de pădure şi a solurilor podzolice argiloiluviale.

Solurile brune podzolice

Ocupă împreună cu solurile brune de pădure aproximativ 25,8% din suprafaţa judeţului şi reprezintă clasa cea mai des întâlnită. Ele se formează sub pădurile de fag, uneori în amestec cu coniferele, având limita inferioară în jur de 1000 m. Podzolirea este influenţată de substratul litologic, roci afânate, permeabile, cu cantitate mare de argilă. Aceste soluri se caracterizează prin apariţia orizontului podzolit, cu reacţie acidă, sunt mai puţin profunde şi conţin schelet. Însemnătatea lor economică se rezumă la faptul că pe ele cresc pădurile de conifere şi  foioase dar, datorită caracterului lor acid nu pot fi folosite în agricultură.

Solurile brune acide şi brune gălbui

Se găsesc ocazional sub formă de petice, în Platforma Someşană nordică, culmile Meseşului şi Plopişului. Ele sunt obişnuite în pădurilor de fag şi sunt predominant acide, datorită climatului umed şi răcoros care se menţine tot timpul anului. Profilul acestui sol este bogat în schelet până la suprafaţă,  iar cantitatea de humus poate să ajungă la 20 – 25 %. Humusul adunat la suprafaţă  este moderat sau mult mai acid, nesaturat  în baze. Aceste soluri au o fertilitate scăzută, pentru sporirea căreia este necesară administrarea îngrăşămintelor organice şi minerale.

Solurile brune de pădure

Se întâlnesc îndeosebi în  depresiunea Almaş-Agrij. Ele sunt soluri formate pe substrat sedimentar constituit din argile, gresii, marne şi tufuri vulcanice, sub o vegetaţie de foioase, la altitudini între 700 – 800 m, sunt slab permeabile, dar pe ele se dezvoltă păduri cu o productivitate ridicată. Suprafeţe întinse din aceste soluri au fost luate în cultură după defrişarea pădurilor, folosindu-se ca teren arabil, pentru pomicultură sau fâneţe.

Alte soluri întâlnite pe teritoriul comunei Hida sunt solurile de luncă, solurile hidromorfe, litomorfe, şi cele slab dezvoltate. Pe teritoriul GAL aflat în raza judeţului Cluj, calitatea solului variază destul de mult. În zonele de munte și sub-montane din sud-vestul teritoriului dar şi în comunele aflate în partea nord-estică predomină soluri acide şi podzolice, afectate de fenomene de eroziune şi degradare. Fertilitatea acestor soluri este scăzută. 

În alte zone de luncă se formează soluri cu fertilitate medie sau medie spre scăzută. În zona comunei Hida, acestea sunt alcătuite din depuneri argiloase, prăfoase, izolat pietrişuri şi fragmente de calcare.

Regăsim şi pajişti de luncă inundabilă, cu soluri umede în permanenţă accentuându-se rolul speciilor hidrofile, pajişti de luncă neinundabilă, care au biotopuri ceva mai puţin umede, neînmlăştinite, cu soluri de luncă, cu conţinut mijlociu de humus, soluri brune şi brun-roşcate de pădure, soluri brune argiloiluviale.

Resurse naturale

Subsolul GAL este încărcat cu diferite minereuri şi depozite geologice şi minerale bogate. Cărbunii bruni sunt cantonaţi în depozitele oligoce-aquitaniene şi cuprind trei intercalaţii mai importante. Cărbunii au culoare neagră strălucitoare cu un conţinut ridicat de pirită şi ghips. Rezerve de minereu de fier s-au semnalat pe toată bordura Apusenilor în perimetrul localităţilor Vlaha, Săvădisla, Cacova Ierii. Tot în zona montană au fost identificate rezerve de cuarţ şi feldspat.

Nisipurile sunt un alt punct forte al resurselor judeţului Cluj. Astfel, nisipurile cuarţoase se exploatează la Făgetu Ierii, cele caolinoase se găsesc în cadrul Podişului Someşan pe două aliniamente ce pornesc din dreptul localităţii Popeşti şi trec prin Topa – Băgara – Corneşti – Cubleşu.

Raportat la condiţiile de relief şi la structura geologică, în cuprinsul judeţului Sălaj se întâlnesc bogăţii relativ variate ale subsolului. Repartiţia şi diversitatea acestor bogăţii sunt strâns legate de modul cum a luat naştere teritoriul acestei regiuni. În bazinul Almaşu-Surduc, resurse ale subsolului de importanţă economică sunt depozitele de lignit. De amintit ar mai fi şi nisipurile cuarţifere, caolinul şi tuful dacitic.

Vegetaţia

Vegetaţia localităţilor din GAL este caracterizată de predominanţa elementelor central-europene. Alături de aceste elemente, se întâlnesc mai multe specii carpatine (endemice şi subendemice), pe baza cărora s-au circumscris pădurile de foioase, deosebite de cele central-europene. Dintre speciile subendemice întâlnite în judeţul Sălaj amintim: Symphytum cordatum, Helleborus purpurascens, Festuca drymeia, Erytronium dens canis etc. Repartiţia şi compoziţia florei prezintă o serie de trăsături specifice. În repartiţia elementelor floristice se constată astfel o slabă zonalitate verticală, nota caracteristică fiind dată de intercalarea suprafeţelor păduroase (făgete, gorunete, stejărete şi de amestec) cu cele de pajişti secundare şi derivate sau cu terenuri agricole. De asemenea, se constată ponderea ridicată a pajştilor şi a terenurilor agricole, ca urmare a introducerii culturilor în poieni de către o populaţie străveche şi a defrişării pădurilor de fag, gorun şi stejar.

Pădurea, ca areal reconstituit, reprezintă formaţiunea vegetală cea mai întinsă. Nota caracteristică o dau pădurile de foioase, coniferele apărând  sporadic sub formă de plantaţii.

 

Cuprins în subetajul făgetelor, Culmea Meseşului conţine o varietate interesantă de arbori, arbuşti, ierburi şi pajişti. Din speciile care pot fi găsite în această zonă enumerăm doar câteva: gorun (Quercus petrae), cerul (Quercus cerris), carpenul (Carpinus betulus), socul roşu (Sambucus racemosa) şi negru (S. nigra), alunul (Corylus avellana), cornul (Cornus mas). În stratul ierbos se mai pot găsi măcrişul iepurelui (Oxalis acetosella), murul (Rubus hirtus). Pajiştile sunt folosite ca păşuni şi fâneţe, fiind alcătuite din diferite ierburi mezofile dintre care predomină Agrostis tenuis, Festuca rubra, Lolium perenne, Nardus stricta, specii de trifoi (Trifolium pratense, T. repens, T. dubium).

Zona Hidei are o vegetaţie specifică subetajului gorunului, dar apar şi elemente specifice subetajului stejarului şi câteva, puţine, elemente tipice vegetaţiei luncilor. Deşi astăzi, datorită extinderii din perioada comunistă a suprafeţelor agricole, suprafaţa sa a  fost redusă semnificativ, în trecut, gorunetele era formaţiunea vegetală principală, cu o largă răspândire în această zonă. Acest subetaj este format în predominanţă de gorun – Quercus petraea, pe lângă apar şi alte specii de gorun, ca Q. dalechampii şi Q. polycarpa şi carpen. Vegetaţia ierboasă din subetajul gorunetelor se deosebeşte de pajiştile de păiuşcă din făgete; alături de păiuşcă (Agrostis tennuis) se găsesc păiuşurile (Festuca sulcata, F. Valesiaca), bărboasa (Botriochloa ischaemum). Subetajul stejarului se dezvoltă chiar în depresiunea Almaş-Agrij şi este întâlnit în zona Hida- Aşchileu – Panticeu. După cum arată rămăşiţele vegetaţiei spontane, pădurile de cer şi gârniţă ocupau suprafeţe cu mult mai extinse. Astăzi, o bună parte din vechiul lor areal este ocupat cu terenuri agricole şi pajişti secundare sau derivate. Luminozitatea pădurilor de gorun face ca stratul arbustiv să fie bine dezvoltat şi format mai ales din gherghinar (Crataegus monogina, C. pentagyna), măceş, porumbar, sânger, corn şi soc, fraga de câmp. În cursul inferior al râurilor Almaş şi Agrij, vegetaţia care domină subetajul luncilor este formată din specii de rogoz (Carex gracilis, C. riparia), laptele câinelui (Euphorbia palustris), stânjenelul de baltă (Iris pseudacorus).

În ceea ce priveşte zonele din judeţul Cluj, vegetaţia este variată şi urmăreşte treptele de relief. Astfel, se identifică două etape, diferenţiate în funcţie de climat si de orientarea culmilor. Etajul forestier este reprezentat de păduri de foioase şi răşinoase (molidul în amestec cu bradul şi cu fagul). Făgetele, a căror limită superioară se ridică până la 1000 m, sunt constituite din păduri de amestec-fag şi molid. Se întâlnesc mai rar: ulmul, frasinul şi carpenul. Subetajul stejarului corespunde regiunii deluroase, având ca limită superioară altitudinea de 550-600 m. Pădurile naturale sunt alcătuite din carpeni în amestec cu o serie de arbuşti cum ar fi păducelul, alunul etc. Terenurile agricole se întind la baza etajului forestier, ocupând cea mai mare parte a judeţului. Etajul silvostepei corespunzător Câmpiei Transilvaniei şi Podişului Someşan, este reprezentat de pajişti situate pe cursurile apelor şi pe versanţii sud-estici.

Pe păşuni creşte părul pădureţ, mărul pădureţ, alunul, arinul şi se mai întâlnesc tufe de măceş şi păducel. Stratul ierbos este alcătuit din păiuş, trifoi, fragi de câmp, iar dintre pomii fructiferi amintim prunul, mărul, părul, vişinul şi cireşul.

Condiţiile morfologice, climatice sau pedologice sunt prielnice şi pajiştilor care ocupă suprafeţe însemnate din teritoriul comunei. Majoritatea pajiştilor şi în special cele din apropierea pâlcurilor de pădure sunt formate pe locul pădurilor defrişate, iar menţinerea lor este posibilă numai printr-o intervenţie continuă a omului, pentru reducerea presiunii ecologice, fie din partea vegetaţiei lemnoase, care tinde să ocupe teritoriu, fie din cauza neglijării lor mare parte din suprafaţa păşunilor este afectată de eroziune de suprafaţă şi adâncime.

 

Arbuştii sunt mai puţin prezenţi în pădure, aceştia dezvoltându-se în special la liziera pădurii, în poieni şi de-a lungul cursurilor de apă, formând coridoare de vegetaţie. Aceştia sunt reprezentaţi în special de soc roşu şi comun, corn, păducel, lemn câinesc, sânger.

 

Vegetaţia subarbustivă este reprezentată prin zmeur şi mur.

 

Stratul ierbos este destul de variabil în raport cu troficitatea solului şi termicitatea. Pe solurile mai uscate de pe interfluviu predomină ierburile din categoria festucilor. În lunci, în microdepresiuni umede se întâlnesc asociaţii de hidrofile de luncă şi unele asociaţii de fâneaţă. Alte asociaţii se întâlnesc în locurile mlăştinoase.

În locul pădurilor defrişate s-au instalat asociaţii vegetale ierboase secundare cu caracter stepic.

Rămâne de menţionat că Pădurea Făget care se desfăşoară parţial şi pe teritoriul GAL, se află într-un plin proces de transformare ecosistemică datorită presiunii antropice în continuă creştere. În cadrul acesteia apar asociaţii vegetale secundare, sărace în specii şi vulnerabile la factorii de stres exterior. Făgetul autentic se întalneşte doar pe mici arii, acesta fiind ţinta atacurilor clandestine datorită calitaţii materialului lemnos.

 

 

Patrimoniu de mediu.

Fauna

În regiunea dealurilor înalte sunt prezente animalele de interes cinegetic: lupul (Canis lupus), mistreţul (Sus scrofa), căprioara (Capreolus capreolus), viezurele (Meles meles), veveriţa (Sciurus vulgaris) etc. În regiunile depresionare apar mai frecvent iepurele (Lepus europaeus), vulpea (Canis vulpes). Lumea păsărilor este foarte variată, fiind reprezentată prin: piţigoi (genul Parus), gaiţa (Garrulus glandarius), mierla (Turdus merula), privighetoarea (Luscinia megarhynchos), ciocănitoarea (Dendrocopos major, D. minor), grangurele (Oriolus oriolus). Dintre reptile se întâlnesc unele mai comune: şarpele orb (Anguis fragilis), şopârla de câmp (Lacerta agilis agilis), etc. Fauna luncilor este reprezentată în special prin păsări şi rozătoare. Fauna apelor curgătoare este bine reprezentată. Astfel, în cursul superior al Almaşului şi Agrijului apar păstrăvul şi lipanul. În sectoarele mai coborâte ale celor două râuri şi pe Someş, pe lângă lipan, mai apar mreana, cleanul şi foarte rar somnul. Dintre păsările de apă mai des întâlnite sunt raţele şi lişiţele.

Fauna judeţului Cluj este bine reprezentată de iepurele de câmp, căprioara, viezurele, vulpea şi lupul. Dintre păsări amintim vrabia, piţigoiul, gaiţa, ciocănitoarea, mierla, coţofana, fazanul, ciocănitoarea, piţigoiul, prepeliţa, uliu. În gospodăriile populaţiei se cresc vite cornute, oi, capre, porci şi cai, iar dintre păsări de curte, găini, raţe, curci şi gâşte.

 

În zona depresionară a Hăşdatelor există condiţii optime de dezvoltare a rozătoarelor de câmp (şoarecele de câmp, şoarecele gulerat) cu care se hrăneşte dihorul, diferite specii de păsări răpitoare ca bufniţa şi şorecarul. Veveriţa este prezentă în efective mari în pâlcurile de aluniş de la marginea pădurii, alături de o serie de specii de păsări caracteristice pădurilor de fag: ciocănitoarea cu spate alb, piţigoiul, turturica, mierla neagră. Se dezvoltă şi o faună acvatică naturală reprezentată de scobar, clean, mrene.

 

Astfel, posibilităţile dezvoltării unor activităţi de vânătoare şi piscicole sunt destul de mari în ambele judeţe din GAL.  Speciile protejate sunt detaliate în strategie în capitolul Patrimoniu de mediu. 

Grupul de Actiune Locala "Lider Cluj" Floresti, str . Eroilor nr. 256, bl. 13M, sc. 2, ap. 018 Tel/Fax: 0364 735 206 Email: lidercluj@yahoo.com

Copyright © 2013. All Rights Reserved.